îşi căutase cu disperare pantofii
nici nu-şi amintea culoarea lor
dar îşi amintea că aveau sute de kilometri la bord
se potriveau cu contextul momentului
cu abulia ei
cu noaptea care se profila minuţios
de parcă s-ar picta singură
se potriveau cu o piesă de jazz
cu un pahar de versuri
paradoxal
îi plăcea să străbată cu ei distanţe cosmice
să străbată anotimpuri
nu numai patru
ochii au mai multe anotimpuri
la fel şi vocea
liniştea
focul
cu pantofii invizibili
plăsmuise sute de versuri
oricum
erau martorii gândurilor ei
complicii ei
da
îşi amintise unde erau
făceau ordine în imaginaţia ei
cineva trebuia să vieţuiască şi acolo.
Iasmina.
Foto: http://www.deviantart.com/art/reDro-shoes-97645303
