Să-ţi aminteşti, în tristul sunet de-nserare,
că şi cărarea înspre tine poate suna a disperare...
în cabalisticul vârtej al descifrării cardinale
să nu uiţi că şi lumina-şi cântă propriile-urale.
Să-ţi aminteşti, în nevăzute destinaţii,
că stelele nu stau pe-o margine de cer,
iar tot ce se ascunde-n premoniţii,
nu e decât acelaşi vechi mister.
Să-ţi aminteşti, în meschinul tumult al visării
că nu poţi concura cu abisul uitării,
în partitura aceleiaşi vieţi străine
să-ţi aminteşti...
ficţiunea
e ziua de mâine. Iasmina.
