luni, 23 decembrie 2013

Strada



E strada mea cea tristă şi pustie
care mă-ndeamnă să păşesc spre ea,
cu vântul care numai noaptea-adie,
să mă învăluie în negură ar vrea...

E strada cea mai singură din lume,
mă cheamă să-i recit doar un poem,
e stradă anonimă, fără nume,
fără vreun număr şi fără refren...

E strada care-i martoră la toate,
la deziluzii, plângeri sau nevoi...
îmi dăruieşte numai frunze moarte,
iar eu îi dau cuvinte în convoi...

E strada mea cea plină de tăcere
cu lună care veşnic luminează,  
doar ea nu are vise efemere
şi tot ea e cea care nu creează...

E strada mea pe care nu o vând
nici pe cuvinte, nici pe melodii,
n-o poate vizita altcineva, nicicând,
doar eu cu ale mele poezii... 

Iasmina. 


Imagine preluată de pe www.deviantart.com

marți, 10 decembrie 2013

Acrofobie



sufăr de acrofobie
fobie incurabilă                                                
de ce incurabilă?
nu ştiu cine mai poate fi vindecat
când suferă de aşa ceva
înălţimea la care eşti dus de către cuvinte
la mii de metri depărtare de tot ce vrei tu
de pământ
de orice colţ luminat
de orice copertă de carte
de ceva tangibil

după care înveţi să...
cazi în gol
de la înălţimi ameţitoare
iar cuvintele doar râd de tine
nicio intenţie să îţi atenueze căderea
la urma urmei
n-ai decât să atingi bulgării negri
şi să devii chiar tu unul
sau să te dezintegrezi
şi apoi să emani miros de cuvinte
să eliberezi tot ceea ce zace în tine
exact
ca pe o comoară ascunsă

şi ce dacă?
nu cred că îi pasă cuiva dacă noi suferim de acrofobie.  

Iasmina.  

Imagine preluată de pe www.deviantart.com

vineri, 29 noiembrie 2013

Pianul fără sunet



de când ţi-ai luat un rece
rămas bun
pianul din imaginaţia mea nu sună a nimic
înainte suna a de toate
era întreg
ştia să cânte singur
chiar să fredoneze
acum nu mai ştie nimic

foşnetul tău sinistru
sună a frunze vii rupte de toamnă
nu orice toamnă
o toamnă sălbatică
şi paşii tăi încărcaţi
cu strigăte de neîntoarcere
au luat cu ei orice sunet

evident
pianul nu mai cântă
nu mai face nimic
trebuia să-l iei măcar cu tine
nu mă ajută nici să uit de
singurătate

din cauza ta
de mâine voi iubi vioara. 


Iasmina.  

Imagine preluată de pe www.deviantart.com

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

În timp ce vântul adie



vreau să mă reîntâlnesc cu mine  
să îmi reîntâlnesc vechile temeri
să îmi reîntâlnesc confuziile
năzuinţele
nostalgiile
paginile rupte din mine
paginile nescrise
să reîntâlnesc cei patru pereţi
pe care i-am scrijelit cu o fericire ascunsă
linia melodică a anotimpului
care nu va mai ajunge vreodată
să-mi numere paşii grăbiţi spre nicăieri
aşteptarea inertă
calmă
literele care se scurg de pe pânza imaginaţiei
tot ce nu voi întâlni în răstimpul unei adieri 

orice nu va ajunge la mine
va şti că mă ascund în acelaşi loc
că nu mă îndrept spre orice găseşte drum înapoi
că nici eu nu mă întorc înapoi
că aştept ziua în care mă voi reîntâlni
şi îmi voi spune cât de multe am trăit fără mine
 
Iasmina.

Imagine realizată de Ferchi Sebastian.

vineri, 8 noiembrie 2013

Tragedia paginilor goale



poate că dacă nu aş mai privi insistent  
înspre paginile mele imaginare şi goale
poate aş scrie
şi poate aş scrie mult
dacă aş spune că azi nu mai scriu
nici mâine
nici în vreo altă zi
poate aş scrie şi mai mult
dar dacă nu îmi spun nimic
dacă nu privesc înspre paginile goale
nu scriu
poate nu scriu nici mâine
poate nu mai scriu vreodată
dar cu siguranţă acum vreau să scriu
că poate acest sfâşietor şi sempitern poate
e tragedia paginilor goale.  


Iasmina. 

Imagine preluată de pe www.deviantart.com