Strada

E strada mea cea tristă şi pustie

care mă-ndeamnă să păşesc spre ea,

cu vântul care numai noaptea-adie,

să mă învăluie în negură ar vrea...

E strada cea mai singură din lume,

mă cheamă să-i recit doar un poem,

e stradă anonimă, fără nume,

fără vreun număr şi fără refren...

E strada care-i martoră la toate,

la deziluzii, plângeri sau nevoi...

îmi dăruieşte numai frunze moarte,

iar eu îi dau cuvinte în convoi...

E strada mea cea plină de tăcere

cu lună care veşnic luminează,  

doar ea nu are vise efemere

şi tot ea e cea care nu creează...

E strada mea pe care nu o vând

nici pe cuvinte, nici pe melodii,

n-o poate vizita altcineva, nicicând,

doar eu cu ale mele poezii... 

Iasmina. 

Imagine preluată de pe www.deviantart.com