luni, 30 septembrie 2013

Înspre cândva



azi am devenit două reflexii în oglindă
două coincidenţe neintersectate
străbătute de aceleaşi neîntâmplări
de aceleaşi inadvertenţe
de aceeaşi răsuflare
tu te afli într-o margine a neantului
iar eu în cealaltă margine
la mijloc se află o altă coincidenţă
nu mai suntem transparenţi
nu ne mai lăsăm străbătuţi
de aceeaşi indolenţă
acum îndrăgim alte furtuni
cred că nu mai suntem convinşi
de propria existenţă
şi ne metamorfozăm
în puncte de suspensie
aceleaşi care ne-au traversat pe noi
cândva.   


Iasmina.

duminică, 8 septembrie 2013

Azi am uitat cum să rimez



mi-e dor să revăd Parisul
să mă prefac că nu văd
că nu aud
că nu ştiu
că nu ascult
că nu privesc
mi-e dor să-mi pierd rima
mi-e dor să rătăcesc pe străzile gândului meu
să stau faţă în faţă cu uitarea
să pot să urc nişte trepte din mine
să mă redenumesc
să mă construiesc
să devin propriul arhitect
să-mi decupez nesfârşitul
să-i găsesc o rimă pământului
şi el să rimeze cu mormântului
dar nu îmi e dor să redevin sumbră
aşa că o las pe altădată
acum mi-e dor să-mi regăsesc rima. 

Iasmina.