Pianul fără sunet

de când ţi-ai luat un rece

rămas bun

pianul din imaginaţia mea nu sună a nimic

înainte suna a de toate

era întreg

ştia să cânte singur

chiar să fredoneze

acum nu mai ştie nimic

foşnetul tău sinistru

sună a frunze vii rupte de toamnă

nu orice toamnă

o toamnă sălbatică

şi paşii tăi încărcaţi

cu strigăte de neîntoarcere

au luat cu ei orice sunet

evident

pianul nu mai cântă

nu mai face nimic

trebuia să-l iei măcar cu tine

nu mă ajută nici să uit de

singurătate

din cauza ta

de mâine voi iubi vioara. 

Iasmina.  

Imagine preluată de pe www.deviantart.com

În timp ce vântul adie

vreau să mă reîntâlnesc cu mine  

să îmi reîntâlnesc vechile temeri

să îmi reîntâlnesc confuziile

năzuinţele

nostalgiile

paginile rupte din mine

paginile nescrise

să reîntâlnesc cei patru pereţi

pe care i-am scrijelit cu o fericire ascunsă

linia melodică a anotimpului

care nu va mai ajunge vreodată

să-mi numere paşii grăbiţi spre nicăieri

aşteptarea inertă

calmă

literele care se scurg de pe pânza imaginaţiei

tot ce nu voi întâlni în răstimpul unei adieri 

orice nu va ajunge la mine

va şti că mă ascund în acelaşi loc

că nu mă îndrept spre orice găseşte drum înapoi

că nici eu nu mă întorc înapoi

că aştept ziua în care mă voi reîntâlni

şi îmi voi spune cât de multe am trăit fără mine

 

Iasmina.

Imagine realizată de Ferchi Sebastian.

Tragedia paginilor goale

poate că dacă nu aş mai privi insistent  

înspre paginile mele imaginare şi goale

poate aş scrie

şi poate aş scrie mult

dacă aş spune că azi nu mai scriu

nici mâine

nici în vreo altă zi

poate aş scrie şi mai mult

dar dacă nu îmi spun nimic

dacă nu privesc înspre paginile goale

nu scriu

poate nu scriu nici mâine

poate nu mai scriu vreodată

dar cu siguranţă acum vreau să scriu

că poate acest sfâşietor şi sempitern poate

e tragedia paginilor goale.  

Iasmina. 

Imagine preluată de pe www.deviantart.com