mai lasă-mă s-ascult din ropotul de ploaie
să simt şiroiul proaspăt cum văzul mi-l înmoaie
mai lasă-mă s-ascult din timpul care pleacă
să uit cum el şi frigul cuvântul mi-l îneacă
mai lasă-mă să văd cum a trecut o toamnă
să aflu dacă versul încă o mai condamnă
mai lasă-mă să şterg din prea multa tăcere
care se tot adună şi parcă nu mai piere
mai lasă-mă s-adorm în liniştea de-apus
mai lasă-mă să spun ce a rămas nespus.
Iasmina.
