Rămâi

Am privit în ochii Tăi...

până în acel moment, nu ştiam că ochii pot reda culorile Universului. 

Când Ţi-am auzit vocea,

am înţeles că pot cunoaşte simfoniile vieţii.

Când Ţi-am ascultat tăcerea,

am avut certitudinea că e tot ce vreau să ascult.

Apoi m-am gândit că ai putea pleca,

iar eu ar trebui să-mi amintesc asta secunde, nopţi şi veacuri.

Că ai pleca fără să îmi laşi şi mie o culoare,

o partitură

ori o frântură de tăcere.

Că ai pleca fără să mă înveţi cum să simt culoarea,

cum să privesc simfoniile

şi fără să mă înveţi cum să îmi cânt tăcerea.

Pentru că fără Tine...

ar rămâne un alb şi un negru,

pagini goale,

o tăcere nedesluşită.

Iar dacă Tu ai pleca,

eu nu aş mai rămâne.  

Iasmina.

În tăcere

să vorbim despre clipe măsurate în poezii

despre sinonimele eternităţii

despre jumătăţile de măsură ale fericirii

despre adrese unde nu mai locuiesc decât durerile

despre cuvinte neîmpărtăşite

despre scenele unei vieţi goale

despre temerile nefireşti care zac în noi

despre singurătatea sfâşietoare

despre poveştile pe care am vrut să le scriem

despre ceea ce ne vom aminti

despre ceea ce vom uita

despre tot ce am citit în alţii

despre ceea ce nu vom mai găsi niciodată

despre strigătele disperării

despre liniştea nemăsurată a regăsirii

despre paşii noştri şovăielnici

despre meandrele destinului

despre locurile care ne aşteaptă

despre străzi şi curcubeie

despre tot ce ne-am spus astăzi în tăcere.  

Iasmina.

Punctuaţie

am înmuiat cuvintele

în picături de poezie

am scris continuări şi reîntoarceri

nelămuriri aşezate în haos

şi haosul aşezat într-o ordine firească

liniile de dialog ale interminabilului

sunt versatile,

sceptice

şi neîndurătoare

punctele de suspensie ale labirintului

sunt neînfricate,

virgulele justificării

sunt doar o pledoarie nefericită

pentru poeţi nefericiţi. 

punctul e un punct trist.

pentru finaluri.   


Iasmina.

Sunete

Sunt momente care sună a...

tăcere,

sună a plecare,

sună a furtună,

a chipuri străbătute de adiaforie,

a trecuturi irecuperabile...

sunt rătăciri care niciodată

nu vor suna a regăsire,

supravieţuiri care niciodată

nu vor suna a continuare,

rime care niciodată 

nu vor suna a poezie,

nuanţe care niciodată

nu vor suna a culori,

fascinaţii surde care niciodată

nu vor suna a simţuri,

sunt locuri care niciodată

nu vor suna a lumesc,

clipe care niciodată 

nu vor suna a prezent,

întotdeauna vor fi sunete

care niciodată,

niciodată nu vor suna a voci, 

vor fi tăceri care vor suna doar a plecare,

vor fi nemişcări care vor suna doar alternativ,

vor fi ochi care vor suna doar a visare, 

vor fi fapte care vor suna numai vindicativ... 


Iasmina.