Rămâi

Am privit în ochii Tăi...

până în acel moment, nu ştiam că ochii pot reda culorile Universului. 

Când Ţi-am auzit vocea,

am înţeles că pot cunoaşte simfoniile vieţii.

Când Ţi-am ascultat tăcerea,

am avut certitudinea că e tot ce vreau să ascult.

Apoi m-am gândit că ai putea pleca,

iar eu ar trebui să-mi amintesc asta secunde, nopţi şi veacuri.

Că ai pleca fără să îmi laşi şi mie o culoare,

o partitură

ori o frântură de tăcere.

Că ai pleca fără să mă înveţi cum să simt culoarea,

cum să privesc simfoniile

şi fără să mă înveţi cum să îmi cânt tăcerea.

Pentru că fără Tine...

ar rămâne un alb şi un negru,

pagini goale,

o tăcere nedesluşită.

Iar dacă Tu ai pleca,

eu nu aş mai rămâne.  

Iasmina.