Va urma...

printre glasurile pierdute ale cioburilor de suflete

am descoperit sicre...

spectrul trădării reflectă întotdeauna aceeaşi cromatică.

priviri înceţoşate de suferinţă,

de tristă îndepărtare,

de răni care sângerează

profundă dezamăgire,

gânduri interminabile despre ce ar fi fost

şi ce s-ar fi întâmplat...

şi urmează coloana

omniscienţei,

resemnare după resemnare,

trilurile săgeţilor care devorează

nu o carne capabilă de regenerare,

ci ţesuturi fără vindecare,

săgeţile care lasă urme indimenticabile

în întrebări despre ce ar fi fost,

în răspunsuri despre cum ar fi rămas,

în râurile minţii,  

în cel mai vulnerabil simţământ,

în croazierele clipelor

şi în tot ceea ce va urma... 

Iasmina.