Adulmec pacea unui răsărit de ploaie,
mă pierd în calde tresăriri de cânt,
aştept cuvintele să curgă lin, şiroaie
şi să mă risipesc în veşnic vânt...
Respir cuvinte din refrenele eterne
şi vreau să vindec răni de poezii,
un calm deasupra lor să pot aşterne,
să le stropesc cu-absurde frenezii...
Chem nemurirea din zările pierdute,
visez mister la colţuri de mistere,
învăţ să cred în versuri necrezute,
şi să găsesc oricărui simţ abreviere...
Surprind fiorii neascultatei melodii,
mai las amprente în înalt de soare,
aşez în strofe valuri de-armonii,
dar toate îşi găsesc sfârşitul în plecare...
Iasmina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu