de când ţi-ai luat un rece
rămas bun
pianul din imaginaţia mea nu sună a nimic
înainte suna a de toate
era întreg
ştia să cânte singur
chiar să fredoneze
acum nu mai ştie nimic
foşnetul tău sinistru
sună a frunze vii rupte de toamnă
nu orice toamnă
o toamnă sălbatică
şi paşii tăi încărcaţi
cu strigăte de neîntoarcere
au luat cu ei orice sunet
evident
pianul nu mai cântă
nu mai face nimic
trebuia să-l iei măcar cu tine
nu mă ajută nici să uit de
singurătate
din cauza ta
de mâine voi iubi vioara.
Iasmina.
Imagine preluată de pe www.deviantart.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu