mi-e dor să revăd Parisul
să mă prefac că nu văd
că nu aud
că nu ştiu
că nu ascult
că nu privesc
mi-e dor să-mi pierd rima
mi-e dor să rătăcesc pe străzile gândului meu
să stau faţă în faţă cu uitarea
să pot să urc nişte trepte din mine
să mă redenumesc
să mă construiesc
să devin propriul arhitect
să-mi decupez nesfârşitul
să-i găsesc o rimă pământului
şi el să rimeze cu mormântului
dar nu îmi e dor să redevin sumbră
aşa că o las pe altădată
acum mi-e dor să-mi regăsesc rima.
Iasmina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu