Să escaladăm munţi

poate la fel ca altădată

când ne înfăţişam la fel de nepregătiţi

în faţa lor ca şi acum

când nu ştiam ce ne aşteaptă

nu i-am ocoli nici în următoarea eternitate

şi nici în vreo alta

să le privim infinitatea

ei nu se măsoară în metri

se măsoară în cuvinte

în cuvintele pe care alţii le-au uitat

în cele pe care unii le vor rosti

în cele pe care noi ni le spunem 

în cele pe care le aşezăm în buchete

pe inscripţii

pe epitafuri

pe gânduri

în dicţionarele vieţii noastre

 ...

să-i escaladăm aşa cum numai noi ştim

la fel de nepregătiţi ca şi ieri şi mâine

să ne dea din cuvintele lor

să ne acopere cu refrene

cu strofe

cu versuri

cu tot ce-ar însemna cuvinte

primăveri de cuvinte

ninsori de cuvinte

ploi

fulgerări

toate din cuvinte

şi chiar dacă nu i-am traversa vreodată

ei tot acolo vor rămâne

vom rămâne uimiţi în faţa lor

îi vom contempla anotimp după anotimp

şi oricând ne vom simţi indomptabili

ne vom întoarce acolo

în faţa imensităţii lor

munţii de cuvinte.  

Iasmina.