Tăcută, ploaia...

între norul de ieri şi cel de mâine,

tăcută, ploaia de azi îşi risipeşte temerile...

din depărtări în depărtări 

izvorăsc reconstituiri de nescrise cuvinte,

uitate peisaje din neştiute lumi...

tăcută, ploaia îşi priveşte nesfârşitul,

îşi strigă visarea...

din zări în zări,

criptice mesaje ating câte o imaginaţie...

calde melodii de toamnă

vrăjesc lumina unui răsărit de ploaie

cu sunete nerostite vreodată...

vântul contemplă atlasul unei tăcute ploi.   

Iasmina.