Contemplu cu aceeaşi privire
glacială
care am avut-o şi toamna trecută
tabloul tomnatic din prezent
scrutez cu adâncă neîncredere
câte un nor de frunze
ştiu că nu pot face din ele poezie
dar mă iluzionez şi eu pentru că îmi place
şi mai vreau să mă iluzionez singură
şi să cred că vântul îmi aduce inspiraţia
de pe continentul ei
şi că poate o lasă printre frunze
că poate de data asta nu se mai ascunde
că nu mă lasă iar în ploaia aşteptării
cu umbrela de cuvinte
nu e nostalgică toamna
fură şi ascunde inspiraţia
dar îmi place că oamenii nu înţeleg asta
m-au întrebat de ce nu renunţ la privire
la privirea asta glacială de toamnă
le-am spus că nu renunţ la ea
nu vreau ca între privirea şi poezia mea
să fie dezechilibru de temperatură.
Iasmina.
(imagine preluată de pe www.deviantart.com)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu