Tot mai gol

bucăţile de hârtie sunt tot mai goale

nu că ar fi neapărată nevoie să fie mai pline

cuvintele vâslesc spre capătul oceanului inspiraţiei

iar eu sunt undeva pe insula care rămâne în urma lor

nu ne-am mai văzut de ceva vreme

şi nu am senzaţia că se va ameliora situaţia

nu e ca şi când ne-ar fi dor

nu

ele s-au gândit că vor să înveţe să înoate

eu n-am piscină

nici vreo plajă care să se numească Vama Veche

aşa că mă obişnuiesc fără cuvinte

tot nu renunţ la ideea de a utiliza alte mijloace

să schimb cuvintele cu altceva

atunci când mă vor părăsi definitiv

mă voi încadra între nepăsare şi rimă

între arsurile provocate de razele cuvintelor

şi între misterul semnelor de întrebare

între tot mai golul prevestitor

şi golul pe care îl vor lăsa cuvintele.   

Iasmina. 

FOTO: http://www.deviantart.com/art/To-learn-from-empty-boats-51980104