Lasă toamna

lasă toamna să vină, înc-o dată să spele

cu amurguri de ambră, cu arome târzii

valuri de umbră, întristări mult prea grele, 

nopţi cu sunet de harpă, norii cei sângerii.

lasă toamna să vină, înc-o dată s-atingă

cu-ale ei buze reci, alintate de vânt

numai ceea ce iarna va voi să mai ningă,

să presare uitarea şi un ultim cuvânt. 

lasă toamna să vină, înc-o dată să strige

cu-al ei glas arămiu în pustiul din noi,

cu ai săi ochi de apă, numai ea să defige

dacă ploaia desparte sau adună cu doi.

lasă toamna să vină, înc-o dată să plângă

cu sclipiri cafenii, îmbibate de dor

peste anii trecuţi, împreună să-i strângă

într-o seară-n orchestră, să ne cânte în cor.

lasă toamna să vină, înc-o dată să vadă

ce-a lăsat ea în urmă şi ce răni a închis,

să adoarmă, prozaic, în aprinsa livadă,

să-mi dezlege, din ea, şi al meu tainic vis.

lasă toamna să vină, înc-o dată să plece

cu catrene de foc şi destule-amintiri,

să-mi culeagă din frunze, în culori să înece

şi pământul zdrobit, şi ascunse priviri.  

Iasmina. 

Foto: http://www.deviantart.com/art/Latvian-autumn-139380954