Asfixiere

e totul din ocru din foc şi din toamnă

apusuri sfârşite cu izul excentric

atingeri de gânduri sinistru condamnă

cuvinte mai sunt dar nimic nu înseamnă

tabloul de-afară c-un suspin egocentric  

umbre vegheau pe a toamnei grimasă

ieri a fost tot pustiu amărui şi-n zadar

timpul fugise petulant de acasă 

iar acum nici aroma din cafeaua rămasă

n-ar aduce norocul nici destinul din zar

va fi totul din fulger abandon şi catrene

şi pleoapele stinse glazurate strident

înghiţi-vor cu calm ale mării sirene

cu doruri cu tot în mişcările-alene

sufocând în uitare glasul lor cel ardent. 

Iasmina.  

Foto: http://www.deviantart.com/art/autumn-103559576