Noaptea întrebărilor

Nu ştiu dacă noaptea poate oferi din cuvintele sale cuiva...

Nu ştiu nici dacă poate oferi din întunericul său cuiva...

Nu ştiu dacă cel mai înţelept lucru a fost să-i caut cuvintele în întuneric sau întunericul în cuvinte. Sau ambele.

N-a fost noaptea străbătută de insomnii, cât au fost insomniile străbătute de noapte.

Ştiu ce m-am întrebat de atâtea ori. Să fi fost de câteva mii de ori.

Câte cuvinte pot străpunge noaptea în al său întuneric?

Cuvintele îşi croiesc labirint în noapte?

Noaptea le inspiră?

Îşi trasează o graniţă invizibilă între ele şi noapte? Între noaptea lor şi întunericul nopţii?

Când mi-am dat seama că pun prea multe întrebări despre cuvinte şi noapte, am renunţat.

Nu de alta, dar nu sunt convinsă cine ar fi răspuns la ele.

Noaptea, întunericul, graniţa, cuvintele?

La fel de probabil ar fi fost şi să răspundă întrebarea la întrebare.   

Iasmina.