Pictez tărâm pe vârfuri de cuvinte
ce nu îşi vor atinge niciodată cerul,
pătrund cu densă curiozitate în a lor sorginte
şi poate la un ţărm le desluşesc misterul.
Pictez tărâm pe pânza cenuşie
a unei remuşcări pierdute-n timp,
dar ochii suferinzi de ablepsie
nu şi-ar găsi în ea vreun anotimp.
Pictez tărâm pe ademenitoare elucubraţii,
pe ramuri pline de culori cereşti,
tărâm pictez şi-n imnuri de-abnegaţii,
pictez şi în refugii din poveşti.
Pictez tărâm pe valuri de-amănunte
ce îşi trădează-n gri conspiratorii,
pictez amurg în ploile din tâmple
şi-n apele tulburătoare-ale capitulării.
Pictez tărâm pe fir de resemnare,
un fir ce-şi caută ghem neobosit...
cu pensule-n culori d-eliberare
ce raze-n curcubeu au risipit.
Pictez tărâmul nedomesticit din mine
cu pale adieri de vis mundan
şi aş picta în universul de suspine
un orizont cu stropi de-antocian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu