O plămădeală din nimic de praf şi vis,
dintr-un absurd abstract şi un abstract închis,
un inefabil stih din cer de infinit,
cu calm ceresc şi un ceresc nedefinit,
cu o istorie ce nu îşi află nume
şi un sfârşit cu înălţimi de culme...
O plămădeală cu un insolit revers,
un timp trasat şi un contur de vers,
o notă cu parfum de vid,
petale de nisip ce ochi de vânt deschid,
o adiere de adânc răstimp
şi sunet ce se zbate-n contratimp...
O plămădeală cu un eu orgolios,
orgolioasă pretenderisire în tenebros,
năvalnic eu la margine de sunt,
un murmur disperat într-un pământ,
ambiguitate în indiciu purpuriu
şi cânt în stins antependiu...
O plămădeală cu luciri de străveziu,
o pată de misterios târziu,
oglindă ce în chipuri rătăceşte,
idee ce pe sine se scorneşte,
paloare de ostracizată dramă
şi gândul ce pe sine se recheamă...
O plămădeală cu trecutul în prezent,
o decelare dintre tot şi-un tot absent,
istorie pe pagini de cuvinte,
cândva-ul ce se-ndreaptă înainte,
deconcertantul iz de-aleatoriu
ce tulbură imensul iluzoriu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu