Valurile imaginaţiei mele
îmi izbesc ţărmul crestat de
cuvintele eternului...
mă străbat vene încinse
de puterea vocabulelor.
Câteodată, le simt desprinse,
le simt inerte...
sunt mult prea înşelătoare!
Când fiorul inspiraţiei le atinge
pe fiecare în parte, încep să se
dezmorţească.
Mi-am ridicat privirea sufletului
spre un soare hieratic.
E-aceeaşi teamă, e aceeaşi
de fiecare dată.
încerc să depăşesc consternarea
ce îmi dă târcoale
mereu şi mereu.
Nu numai că e-acelaşi soare,
dar e şi-acelaşi cer, la fel de greu.
Răzbate o rază gracilă
de undeva din adâncul cercului imens de foc.
Ştiu că trebuie să stăpânesc fiecare literă,
cuvânt şi vers în parte.
Restul... e o definiţie pentru a merge mai departe.
Iasmina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu