Erodare

Te-am zărit în durere…

Şi am simţit că eşti adevărat.

N-am dat crezare unei clipe amare

şi am plecat 

şi Te-am luat numai în gând

neştiind că nu ai fi putut fi nici acolo.

Neştiind că dacă nu Te iau în inimă

Nu Te mai iau nicicând.  

Şi Te-am strigat numai în gând.

Trebuia să Te strig în inimă

Şi din inimă. 

Neştiind că altfel, şiroaiele de durere curg.  

Şi Te-am zărit lângă mine, un moment 

în mintea mea un moment acrescent

şi am uitat...

că ai fost singurul prezent. 

Şi dacă te-am zărit în durere,

Trebuia să ştiu că eşti acolo să vindeci...

răni, sfâşiere şi ahtiere.   

Şi-ai vindecat.

nu ai dezamăgit, nu m-ai uitat şi n-ai plecat

Ai erodat 

O stâncă egoistă, împietrită... eu. 

un şiroi de lavă fierbinte

presărată cu dezolări

cu teamă şi adeseori

cu izolare...

Tu ai calmat.    

Iasmina.