duminică, 10 februarie 2013

Estropiere



Calmitatea valului ce precede înverşunata furtună
în deşertul unei minţi uzurpatoare,
o definire a neantului se zbate în neant...
un fir de incertitudine şi puţin Kant.

Ireversibilă trecere de timp...
Abstract, concretul are nimb.

Nedesluşit mister,
cel al nefiinţei...
al unei clipe mânjite de eter.  

Expierea pedepsei
Nu înseamnă eliberare...
şi nici nu înseamnă că...
pedeapsa moare.

Anduranţa sufletului
e sfâşiată de zgomotul tăcerii...
al clarului şi al durerii. 

Şi nu e loc de necuvinte
în plăsmuirea eterogenului...
Amarul fericirii din minut
e obscur... şi minte.      

Iasmina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu