În umbra efemeră a unui gând sinistru
e aripa frântă a unei minţi zbuciumate...
O deversare a deznădejdii
expusă pe eşafodul eternei nemulţumiri.
Trivialul ritual de uitare e numai un mod
primitiv de negare a frământării...
Absconsul nu e prozaic, nici latitudinea
misterului nu e mărginită de vreun soare
bolnăvicios ce stă să se-arate la capătul
unui tunel imaginar.
Tendenţa nu e o vendetă a inimii
împotriva raţiunii lugubre...
Spaima unei raze de soare care flotează
în ceaţă, concurează cu panica ce o străbate
atunci când conştientizează că singurătatea, după
ce transcede densitatea norului cenuşiu,
rămâne singurătate.
Iasmina.
Iasmina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu